25.05.2021

Premierea Concursului de creație, Lumina Învierii – Bucuria inimii, Editia a VI-a

210516-Premiere-Concurs-Lumina-Invierii-31

A treia duminică după Paști este numită Duminica femeilor mironosițe, numite și ucenițele Domnului.
 

În biserica noastră slujba a fost ascultată, ca de fiecare dată, din interiorul bisericii și din curte. Pe covorul verde al ierbii, copii, mame, familii întregi se bucură de soare și de comuniunea în Hristos, ascultând Sfânta Liturghie cu evlavie și credință. Pare că azi, mai mult ca altădată, sunt mai multe femei în curte și peste tot. Ori poate așa văd, influențată de semnificația acestei zile, când sunt sărbătorite și le urăm la mulți ani și femeilor creștine.
 

Mironosițele, Sfintele de mir purtătoare, cum sunt numite acestea în multe cântari bisericești, sunt femeile care au mers la mormântul Mântuitorului pentru a-L unge cu mir sau aromate. Pe El, Cel răstignit, Cel trădat de unul dintre ucenici, Cel de care alt ucenic s-a lepădat de trei ori, Cel hulit de toți până în ultima clipă a vieții Sale pământești, pe Acesta veneau câteva femei să-L cinstească, după obiceiul evreilor, cu miresme, înfrângând toată frica, așa cum spune cântarea paraclisului lor. Tot ele sunt cele care L-au însoțit pe Domnul Hristos pe parcursul propovăduirii Sale și cele care i-au fost alături în timpul pătimirilor și răstignirii.
 

Ele vin la mormânt dis-de-dimineță, încă de la răsăritul soarelui. Sunt triste, plânse, îndoliate și singure. Însă ele, Maria Magdalena, Ioana, Maria lui Iacov și Salomeea alcătuiesc corul dumnezeiesc ce va vesti, pentru prima data în istoria omenirii, Învierea lui Hristos. Curajul le-a fost răsplătit și durerea le-a fost transformată în bucurie când, venite să găsească un mort, au găsit un înger și pe Iisus înviat. Citește mai departe…

04.05.2021

Hristos a înviat!

210502-Invierea-Domnului-15

Este trecut de ora 23. E cald în noaptea aceasta liniștită ce miroase a liliac de prin curțile caselor și blocurilor pe lângă care trecem. Felinarele luminează strada și plutește în aer o pace dincolo de cuvinte. Pâlcuri-pâlcuri, oameni purtând candele în mâini, merg toți în aceeași direcție – spre biserică.
 

E din nou Paștile. Și Hristos a înviat pentru noi. Este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim întru ea.
 

Oamenii curg în aceeași direcție și îmi dau seama dintr-o dată de unde vine această pace care învăluie totul, dincolo de cuvinte – ca niciodată, toți mergem către Hristos, să-I fim alături când înfăptuiește cea mai mare minune din toate timpurile, omorârea morții și Învierea Sa din morți, trecând din viața aceasta în viața veșnică, transfigurat, cu trup dumnezeiesc, nemuritor.
 

În fața bisericii noastre s-a adunat multă lume; rândul viu s-a întins pe toată lungimea curții și dincolo de gardul bisericii, așteptând cuminte să primească Lumina. În curând, curtea bisericii arată că o grădină minunată cu licurici mari – candelele aprinse, în mâinile oamenilor. Stau răsfirați, păstrând spațiul de siguranță, cu ochii țintă la pridvorul bisericii unde preoții, îmbrăcați în veșminte luminoase, cântă Hristos a înviat!
 

Împletite cu vocea părintelui, vocile tuturor cântă împreună, mărturisind vestea care de peste 2000 de ani este credința noastră de căpătâi, cea care ne diferențiază de toate curentele acestei lumi ce vrea cu tot dinadinsul să-L alunge pe Hristos din ea: HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORȚI, CU MOARTEA PE MOARTE CĂLCÂND ȘI CELOR DIN MORMINTE VIAȚĂ DĂRUINDU-LE! Citește mai departe…

03.05.2021

Vinerea Mare

210430-Vinerea-Mare-61

Azi, în ultima zi a lunii aprilie, o zi caldă și senină, în Biserica Ortodoxă s-a săvârșit Denia Prohodului Domnului. Această zi de vineri din Săptămâna Sfintelor Pătimiri este cea mai tristă de pe tot parcursul anului bisericesc, fiind ziua răstignirii Mântuitorului Hristos, zi de post negru și de petrecere în rugăciune. Azi, credincioșii trec de pe sub Sfântul Epitaf, așezat în mijlocul bisericii, în semn de aducere aminte a celor trei zile petrecute de Domnul în mormânt.
 

Denia din Vinerea Mare sau Denia Prohodului Domnului este slujba de înmormântare a Mântuitorului Iisus Hristos. Vinerea a fost răstignit pe cruce și tot vinerea a fost pus în mormântul nou, cel săpat în piatră, al lui Iosif din Arimateea.
 

Această slujbă este iubită de toți credincioșii, căci este specială prin unicitate, prin simbolistica gesturilor rituale de pe parcursul ei, prin cântări și prin atmosfera sobră, tristă, de însoțire a Domnului în mormânt, însă, totodată, prevestitoare a slăvitei Sale Învieri. Îmbrăcați în haine cernite, oamenii vin să-L prohodească pe Domnul, fiindu-i alături așa cum nu i-au fost cei de un neam cu El, care L-au răstignit. Citește mai departe…

03.05.2021

Joia Mare

210429-Joia-Mare-35

Joia Mare din săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului este plină de evenimente cutremurătoare.
 

Două dintre acestea s-au întâmplat în cadrul Cinei celei de taină. Domnul Hristos a spălat picioarele ucenicilor Săi ca o preînchipuire a Tainei Sfintei Spovedanii, apoi a instituit Sfânta Euharistie, când Mântuitorul le-a întins pâine și vin, rostind cuvintele pe care le rostesc preoții de peste 2000 de ani, la Sfânta Liturghie: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu, Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi.
 

După cină, ucenicul care a întins cu El în blid s-a dus să-L vândă. Este înfricoșătoare această vânzare! Cum cel ce a fost spălat pe picioare și a fost împărtășit de Domnul L-a vândut?! Ce se va fi întâmplat în sufletul lui de a ales să-L vândă pe Învățătorul? Ni-l putem închipui, cu ochii minții, cum aleargă în noapte, cu ochii tulburi, cu sufletul împietrit, să-și ia plata vânzării, cei 30 de arginți blestemați, prețul Celui neprețuit, și să stabilească semnul recunoașterii. Nu mai este el, ci satana este în el, iar ceea ce are de făcut, face până la capăt.
 

În același timp, în grădina Ghetsimani, un loc aflat la aproape 1,5 km de Ierusalim, unde obișnuia adesea să se reculeagă, Mântuitorul merge iar cu ucenicii Săi. Îi alege pe Petru, Iacob și Ioan să intre cu el, iar pe ceilalți îi lasă la intrare. Lor le mărturisește că întristat de moarte Îmi este sufletul. Când ucenicii dorm, în loc să privegheze alături de El, Domnul se roagă cu lacrimi de sânge: Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești! (Matei, 26: 39). Citește mai departe…

27.04.2021

Intrarea Domnului în Ierusalim – Floriile

210425-Floriile-16

Azi, Biserica Ortodoxă a sărbătorit Intrarea Domnului în Ierusalim, denumită și Floriile sau Duminica Stâlpărilor, după numele ramurilor de finic purtate în mâini de oamenii care L-au întâmpinat pe Domnul. Această sărbătoare este o adevărată zi de preînchipuire a Paștilor, atât ca semnificație, cât și ca atmosferă.
 

Curtea bisericii noastre a fost plină de oameni, copii, verdele ierbii și galbenul păpădiilor, iar biserica i-a cuprins pe cei dornici să asculte slujba mai în tihnă, în mireasmă de mir și miros suav de salcie.
 

Intrarea Domnului în Ierusalim, precedată de recenta înviere a lui Lazăr, preînchipuie Învierea Sa și intrarea în Ierusalimul ceresc.
 

Salcia este adusă azi la biserică deoarece ea, cu ramurile plecate, este simbol al smereniei, smerenie arătată și de Domnul Hristos care a intrat smerit în Ierusalim, călare pe un mânz de asină. Mânzul asinei, pe care nu se așezase nimeni până atunci, este simbolul tuturor neamurilor care Îl cred și îl primesc pe Hristos ca pe Dumnezeu adevărat. Citește mai departe…