Joia Mare – Pătimirile Domnului

Au trecut cele 40 de zile ale Postului Mare și Săptămâna Sfintelor Pătimiri ne aduce tot mai aproape de biserică, de Hristos și de noi înșine.
 

Chemarea clopotelor la slujbele acestei săptămâni, unice în tot anul bisericesc, este chemarea la împreună-petrecerea cu Hristos, din Betania, în Ierusalim, în grădina Ghetsimani, până pe dealul Golgotei unde se va lăsa răstignit de bună-voie pentru iertarea păcatelor lumii.
 

Denumirea de denii ale acestor slujbe vine de la slavonescul vdenie si înseamnă priveghere sau slujbă de noapte. Ele sunt, de fapt, o utrenie, însă diferă de utreniile de rând prin cântările specifice Sfintelor Paști: troparul Iată, Mirele vine…, luminânda Cămara Ta, Mântuitorule, troparul Când slăviții ucenici….
 

Fiecare din aceste denii are o semnificație aparte, profundă. Citește mai departe…

Atelier de încondeiat ouă

Săptămâna Patimilor, sau Săptămâna Mare din Postul Paștelui, îi apropie și mai mult pe oameni de Dumnezeu, fie prin rugăciune, fie printr-o postire mai aspră, ori prin participarea la slujbele ce se săvârșesc în biserici.
 

Cu o puternică încărcătură spirituală, această săptămână face ca în majoritatea familiilor să se regăsească obiceiuri creștine, păstrate din străbuni, menite să Îl însoțească pe Mântuitorul Hristos pe drumul care unește Creația cu Creatorul său.
 

Fiecare zi are semnificația ei, de la Intrarea Domnului în Ierusalim, pâna la Învierea Sa cea de a treia zi.
 

Într-una din aceste zile, în casele noastre se înroșesc ouă, tradiție foarte veche, ce simbolizează sângele Lui Iisus, ca și putere de curățire a omului de păcate și îmbrăcarea cu haina nouă a Mântuirii.
 

În Joia Mare, în cadrul parohiei noastre a avut loc un atelier de încondeiere a ouălor, atelier ce a îmbinat explicarea unor tehnici de lucru cu vopseluri cu punerea în practică a unora dintre acestea. Citește mai departe…

Duminica Floriilor

Deși nu au venit cu soare, ca în versurile lui Alecsandri, Floriile au venit anul acesta cu ploaie și frig, dar și cu bucurie, cu stâlpări și cântări de slavă lui Dumnezeu.
 

Numită popular Floriile sau Duminica stâlpărilor, sărbătoarea de azi, Intrarea Domnului în Ierusalim, amintește de mai multe evenimente care au culminat cu intrarea Domnului în Ierusalim, călare pe mânzul asinei, după ce îl înviase pe Lazăr, în Betania. Aceasta era a treia înviere înfăptuită de Mântuitorul, după învierea fiicei lui Iair și a fiului văduvei din Nain. Pe fiecare dintre ei Domnul îi înviase la rugămintea celor dragi sau din milă pentru durerea lor. Acum Însuși Mântuitorul lăcrimase pentru cel adormit, căci îl considera prietenul Lui: Lazăr, prietenul nostru, a adormit. Ce lucru minunat să te numească Hristos prietenul Său!
 

Așadar, Hristos îl înviase pe Lazăr, cu care apoi a stat la masă, iar Maria, sora lui Lazăr, I-a spălat picioarele cu mir de nard, apoi le-a șters cu părul capului ei. Gestul ei a scos la iveală răutatea lui Iuda, care ar fi vrut ca acel mir să se fi vândut, iar banii să se fi dat săracilor. Însă Mântuitorul îi ia apărarea Mariei și îi dă gestului ei o semnificație de mare adâncime: pentru ziua îngropării Mele a făcut aceasta. Citește mai departe…

Sâmbăta lui Lazăr

În Ajunul duminicii Floriilor Biserica noastră prăznuiește sâmbăta lui Lazăr, zi ce amintește de una dintre cele mai mari minuni săvârșite de Domnul Hristos: Învierea lui Lazăr cel mort de patru zile.
 

Lazăr era prietenul Mântuitorului și fratele Martei și al Mariei, în casa cărora, în Betania, El mai fusese. Acum revine, chemat de cele două surori, pentru că prietenul Lui este bolnav. Însă Mântuitorul nu ajunge imediat, iar când sosește, Lazăr era mort de patru zile. Tristețea surorilor lui Lazăr tulbură inima Domnului și El a suspinat cu duhul, S-a tulburat întru Sine și a lacrimat.
 

Acum Mântuitorul își arată latura Sa omenească, întrucât ca om a plâns, iar ca Dumnezeu i-a poruncit celui mort de patru zile: Lazăre, ieși afară!
 

Si Lazăr a revenit la viață! Învierea cea de obște mai înainte de Patima Ta încredințându-o, pe Lazar din morți l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule, spune troparul acestei zile.
 

Căci Învierea lui Lazăr este, pe de o parte, o pre-vestire a Învierii Domnului, și pe de altă parte o pre-vestire a învierii de obște. Citește mai departe…

Denia Acatistului Bunei Vestiri

Cât de frumos sunt rânduite slujbele în Postul Mare! Toate spre pregătirea și apropierea sufletului de taina Învierii, curat, liniștit și eliberat de povara grijilor lumești, dar și de povara patimilor.
 

Și cât de frumoasă este Denia Acatistului Maicii Domnului! Nu este de mirare că este una dintre cele mai vechi și că a servit ca model în alcătuirea altor acatiste închinate unor sfinți sau unor sărbători.
 

În săptămână a cincea a Postului, după miercurea Canonului cel Mare, Denia Acatistului Buneivestiri vine să ne amintească de lupta noastră cu patimile care ne asaltează și pe care numai prin rugăciune le putem opri.
 

Bucură-te, cea prin care se înalță biruințele!
Bucură-te, cea prin care cad vrăjmașii!
 

Denia din seara aceasta amintește despre ajutorul minunat dat de Maica Domnului în timpul atacării Constantinopolului de către perși și avari în 7 august 626. Citește mai departe…