Cateheza despre “Duhul Sfânt”
Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici: Rugăciuni pe malul lacului
RUGACIUNEA XXIII
Cămara sufletului meu nu e aerisită, iar Tu, o, minunate Duhule Sfinte baţi la uşă. Doar o clipă, până ce-mi voi curăţi cămara de duhurile sale necurate, şi apoi Îţi voi deschide uşa. Căci dacă aş fi deschis-o aşa cum era, Tu n-ai intra într-o cămară plină de miasme şi Te-ai îndepărta de uşa mea pentru totdeauna. Doar o clipă, Te implor, oaspetele meu Cel mai de seamă!
Ah, cum oare, spre ruşinea mea şi întristarea mea, acel unic moment se prelungeşte! Încă puţin şi întreaga mea viaţă pe pământ îşi va afla locul în acea clipă. Totuşi, Tu răbdător aştepţi la uşă şi îmi asculţi răsuflarea.
Oaspeţi neinvitaţi din mine sunt neruşinaţi, sunt obraznici şi s-au înmulţit nemăsurat. Dacă încerc să deschid o fereastră, ei îmi trag mâinile la spate. Dacă mă îndrept spre uşă spre a-Ţi simţi prezenţa Ta de viaţă dătătoare, ei îmi leagă picioarele. Ei mă leagă prin puterea obişnuinţei de duhoarea lor infectă, aşa încât mă tem de ceea ce este proaspăt, şi mă dau înapoi de la ceea ce este nou. Ah, dacă n-ar fi prea târziu ca să-Ţi deschid uşa!
Dar iată, chiar cu preţul acestei vieţi de rob, voi deschide larg toate ferestrele şi în numele Prea Curatei Fecioare şi al Fiului Ei voi alunga de la mine pe toţi stăpânii şi tiranii cei răutăcioşi ai sufletului meu. Iar când Tu vei intra, Tu îmi vei aduce cadravul la viaţă cu răsuflarea Ta de viaţă dătătoare, cu tăria Ta plină de tinereţe, cu roua Ta iubitoare.
O, Duhule al bărbăției, al plinătății de dimineață și a liniștii de seară. Tu, Carele ești mai ușor decât somnul, mai iute decât vântul, mai proaspăt decât roua, mai dulce decât glasul unei mame, mai strălucitor decât focul, mai sfânt decât toate jertfele, mai puternic decât universul, mai viu decât viața – Ție mă rog și Ție mă închin; fii împreună- călătorul meu pe calea aspră spre veșnica fericire a Minții Celei dumnezeiești întreite*.
O, Duh înflăcărat, Tu nu ești niciodată despărțit de fecioria veșniciei. Pătrunde în sufletul meu, curățește-l, luminează-l, înmiresmează-l cu tămâie cerească, intră într-însul și fă-l mireasa Ta, astfel îcât imnul dumnezeieștii înțelepciuni să poată fi zămislit într-însul, așa încât Ochiul veșniciei să se poată deschide într-însul.
Tu Te ivești devreme și nu dormi niciodată, învață-mă să păstrez trezvia pururea și să aștept cu răbdare.
RUGACIUNEA XXIV
Tu reverşi Sfântul Tău Mir în stele, o, Duhule Sfinte, şi din incendii fără sens Tu faci candele de veghe dinaintea Slavei Cerului. Revarsă-Te şi în sufletul meu şi dintr-un incendiu pătimaş fă o candelă de veghe dinaintea cerurilor.
Tu umbli prin câmpuri de flori fără să fii auzit şi Tu stropeşti florile cu Harul Tău, astfel încât sângele pământului să nu pătrundă la suprafaţă, ci să se vadă doar frumuseţea lui Dumnezeu. Stropeşte şi câmpul sufletului meu cu Harul Tău, ca să nu se poată spune că taina sufletului meu a rodit din sângele pământului ci că este împodobit cu frumuseţea lui Dumnezeu.
Tu Te amesteci cu fiecare grămadă de cenuşă şi dai viaţă. Revarsă viaţă şi în cenuşa trupului meu ca să pot trăi şi să-Ţi pot slăvi lucrările.
Tu îmblânzeşti focul şi vântul şi din demoni ai furiei Tu faci slujitori ai Celui Prea-Înalt. Îmblânzeşte-mi mândria şi fă-mă slujitor al Celui Prea-Înalt.
Tu eşti bun cu animalele din pădure. Arată-mi bunătatea şi mie, celui care sunt îndobitocit de neştiinţă.
Tu faci să rodească orice sămânţă de viaţă. Tu pluteşti în fiecare pântece. Tu stai în oul din cuibul păsării şi cu meşteşug formezi o nouă minune de viaţă. Fă să rodească, Te rog fierbinte, şi sămânţa nevăzută a bunătăţii dinlăuntrul meu şi vegheaz-o până când ajunge la maturitate.
O, Prea-Cinstitule şi Atotputernice Duh, prin prezenţa Ta Tu transformi o ascunzătoare de tâlhari într-un adăpost al Cerului, şi un univers înspăimântător într-un templu al lui Dumnezeu. Pogoară şi în mine, Te rog fierbinte, şi preschimbă o mână de cenuşă în ceea ce ştii şi poţi să faci.
