Părintele Arsenie Papacioc. Cuvânt duhovnicesc.

În 1990, după Revoluție, erau voci în presă care puneau o întrebare ostentativă: “Unde a fost biserica?”, referindu-se la implicarea Bisericii în viața socială pe timpul dictaturii comuniste. Răspunsul Părintelui a fost acesta: La întrebarea tendențioasă “Unde a fost biserica?”, răspundem:
 

În pușcării crunte, umilințe care au avut harul deosebit să înfrunte dușmanul, pe te miri unde și în felul lor, au și merite pline de laudă. Sute și mii de preoți, călugări trăitori, frați de credință, au purtat lanțuri grele, lanțuri bătute la nicovală prin beciuri ascunse. Ne-au smuls bărbile și ne trăgeau de ele ca pe animale, de căpăstru. Ne-au înfometat îngrozitor cu intenții de exterminare, ani nesfârșiți. Am fost aruncați în celule fără lumină – celule negre – în haine de pușcăriași murdare de puroi și sânge închegat scoarță pe ele. Ne-au cerut lepădări de Hristos și de sfinții Lui si nu ne-am lepădat, ferească Dumnezeu! O cât de mică amăgire nu am făcut, măcar că știam că trebuie să murim și mulți au murit.
 

Ne-au cerut aceste lepădări insistent și sistematic, izolați și bagați în congelatoare (camere frigorifice) ca să poată obține măcar un cuvânt împotriva învățăturii Domnului nostru Iisus Hristos. Și nu am cedat. Ne-au dat condamnări mari, ca tiranii cei mici să creadă cu adevărat că suntem mari criminali. (…)
 

Aici a fost Biserica: în temniță. Aici unde erau mii de creștini care cereau întărire duhovnicească, dezlegări, întăriri și speranțe pe care le dădeam prin bătai în perete (Morse).
 

Am scăpat din închisori, cei care am mai scăpat, fericiți că am fost ajutați de bunul Dumnezeu. Să-L purtăm cu drag în suflete! Nu ne-a părăsit! Simțeam că stă îndurerat lângă noi ca să înțelegem marea taină a crucii Lui. Ca să înțelegem rostul grozav al eliberării prin suferință pentru El. Și harul Lui ne-a ajutat să nădăjduim, să dăm un răspuns bun cândva, la răspântia cea din urmă.
 

Am venit fără bărbi, fără carne pe noi, fără dinți, cu ochii ascunși în orbite, dar care străluceau încă. Am venit fără chip de clerici.