Cateheza despre “Lectura duhovnicească”
Arhim. Policarp Ghițulescu: Sfânta Scriptură și valoarea vieții liturgice în gândirea Sfântului Ioan Gură de Aur
La început, Dumnezeu vorbea cu oamenii față către față pentru că ei aveau sufletele curate: “Dumnezeu vorbea El însuși cu oamenii pe cât le este lor în putință să-L audă. Așa a venit la Adam, așa a certat pe Cain, așa a grăit cu Noe, așa s-a făcut oaspete lui Avraam, iar după ce s-a plecat spre răutate firea noastră și ca într-o țară îndepărtată s-a înstrăinat, atunci le-a trimis cărți ca unor plecați departe, înnoind ca într-o epistolă prietenia cea veche către noi”. Așadar, după ce oamenii au căzut în păcate grele, a fost nevoie de scrieri, de table, de însemnarea în scris a voii și mesajului lui Dumnezeu către aceștia: “Ar fi trebuit să n-avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi ci să avem o viață atât de curată încât harul Duhului să fi ținut locul Scripturii în sufletele noastre. Și după cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneală, tot așa ar fi trebuit ca și inimile noastre să fie scrise cu Duhul cel Sfânt”.
Sfânta Scriptură ne dezvăluie iubirea de oameni a lui Dumnezeu revărsată de-a lungul timpului, fără măsură, pe de altă parte, citirea ei ne ajută să învățăm a viețui cum se cade, căci “când vom putea viețui creștinește, când nici nu cunoaștem legile după care trebuie sa viețuim?” se intreabă marele arhiepiscop. El arată oamenilor din vremea sa că nu numai călugării trebuie să citească Sfintele Scripturi, ci mai ales cei din lume care se rănesc în fiecare zi cu grijile și cu păcatele: “Nu vezi că și ochii trupului lăcrimează mereu dacă-i ținem la fum, dar dacă stăm la aer curat, în livezi, lângă izvoare, în grădini, sunt mai pătrunzători și mai sănătoși? Tot așa și cu ochiul sufletului, dacă paște livada cuvintelor duhovnicești va fi curat, limpede și ager, dar dacă umblă în fumul grijilor lumești va scoate nenumărate lacrimi și va plânge și acum pe pământ, dar și atunci pe lumea cealaltă. Da, cu fumul se aseamănă grijile lumești”. Deci citirea Dumnezeieștilor Scripturi ne ferește mintea și sufletul de vătămările ispitelor lumești, ne umple sufletul de râvna pentru viața veșnică, deoarece ne pune înainte atâtea exemple de viețuire înaltă, dându-ne răspunsuri la problemele sufletești: “Stăpânul noastru cel iubitor de oameni, știind că ne este slabă voința și că alunecăm repede, ne-a lăsat mari leacuri: citirea din dumnezeieștile Scripturi, ca, luând din ele necontenit leacurile trebuitoare să ne aprindem de râvnă gândindu-ne la viața acelor mari și minunați bărbați și să nu părăsim virtutea, ci să fugim de păcat și facem totul ca să ajungem vrednici de bunătățile nespuse”.
Sfântul Ioan a observat la contemporanii săi o problemă foarte actuală și azi, și anume: ignorarea celor sfinte și umplerea timpului cu lucruri inutile, păgubitoare, cu toate că Dumnezeu ne-a dat ochi, gură și auz pentru a-L sluji pe El, pentru a rosti cuvintele Lui, pentru a împlini poruncile Lui, pentru a-I cânta neîncetat imne și a-I înălța mulțumiri. Totdeauna, oamenii sunt atrași de lucrurile lumești, care le distrag atenția dinspre cer spre pământ, lucru vădit în interesul de a cunoaște sau nu Sfânta Scriptură. Pe bună dreptate, Sfântul Ioan întreabă: “Spuneți-mi, vă rog, care din cei de față ar putea, dacă i-aș cere, să-mi spună un psalm sau un text din dumnezeieștile Scripturi? Nici unul. Și nu-i numai asta grozăvia. Grozăvia este alta, că suntem atât de nepăsători față de cele duhovnicești pe cât suntem de iuți, ba mai iuți decât focul, față de cele satanice. De v-aș întreba de știți cântece de lume, cântece de dragoste, cântece desfrânate, aș vedea că mulți le știu pe de rost și le cântă cu multă plăcere. Vrei să știi ce mare folos ai de pe urma citirii Sfintelor Scripturi? Cercetează-te să vezi ce gânduri iți vin în minte când auzi cântându-se un psalm și ce gânduri iți vin când auzi un cântec de lume! Ce gânduri iți vin când ești în Biserică și ce gânduri când ești la teatru! Și vei vedea câtă deosebire este într-o stare sufletească și alta, deși sufletul este unul!”.
Citirea continuă a Sfintei Scripturi ne ajută să ținem bine minte ce citim, iar revenirea asupra versetelor mai greu de înțeles va aduce în cele din urmă la priceperea lor, pentru că Dumnezeu ne luminează mintea. Totuși Sfântul Ioan Gură de Aur mărturisește că pentru interpretarea Sfintei Scripturi este necesară și raportarea la tâlcuitorii mai vechi, pe care și el îi cerceta, și aceasta pentru a se feri de greșeală și erezie.
Cercetarea Sfintei Scripturi cultivă osârdia și evlavia, de aceea: “Dumnezeu cel iubitor de oameni, n-a făcut lesne de înțeles de la simpla citire, toate cuvintele Sfintei Scripturi și nici n-a lăsat să ne fie limpezi și deslușite toate, tocmai ca să ne ridice din trândăvie și să fim cu mare luare aminte, ca așa să culegem folosul din ele. De obicei rămân mai bine fixate în mintea noastră cele pe care le găsim cu greu și după multă cercetare, pe când cele pe care le descoperim ușor, zboară iute din inima noastră”. De aceea citirea din Sfânta Scriptură se poate face oricând, dar cu mintea încordată, cu gândurile adunate, cu evlavie și cu îndepărtarea din suflet a oricărui gând lumesc, pentru a putea fi povățuiți de Duhul Sfânt la înțelegerea celor ce sunt scrise și pentru a culege mult folos din ele.
