Denia celor 12 Evanghelii
Iubiții mei frați, nimeni din oameni nu poate înțelege pe deplin taina jertfei de pe Golgota. Dar credem și mărturisim că Iisus Hristos a pătimit ca om, nu ca Dumnezeu pentru mântuirea noastră. S-a smerit până la moarte pe cruce ca să izbavească pe om de moarte. Și prin moartea sa a pironit păcatele noastre pe cruce, iar cu scump sângele său a spălat fărădelegile lumii.
Astfel, Iisus Hristos a săvârșit cea de a doua Sfântă Liturghie. Prima, adică Cina cea de Taină, a fost o Liturghie mistică, euharistică, iar aceasta, Liturghia de pe Golgota, este o jertfă sângeroasă, înfricoșătoare, vazută. Cea de dintâi este o repetare întocmai a jertfei de pe Cruce, de aceea se poate săvârși în fiecare zi, iar aceasta nu se mai repetă niciodată.
Hristos a pătimit pe lemn, căci prin lemn a intrat păcatul în lume, a pătimit în ziua a șasea, adică Vineri, căci și omul a fost făcut în ziua a șasea. A fost răstignit în mijlocul Pământului, ca toate popoarele văzând, să se mântuiască. A fost pironit pe lemn în ceasul amiezii că atunci Adam a gustat din pomul Raiului.
Și acum, iubiții mei frați, văzând crucea și pe Domnul răstignit stând în mijlocul bisericii, să cădem cu credință înaintea Lui, să ne mărturisim de păcatele noastre precum s-a mărturisit tâlharul de pe cruce. Acela cu un cuvânt a furat raiul, și noi cu o spovedanie sinceră să dobândim Sfânta Împărtășanie. Să fugim ca de foc de pilda lui Iuda, vânzătorul. Acesta L-a vândut, noi să-L cumpărăm. Acela L-a dat pentru bani, noi să-L câștigăm prin milostenie. Să ne cutremurăm de moartea și pierzarea lui Iuda. Cine se leapadă de Dumnăezeu, se stăpânește de diavol, și-l aruncă în suferință, în temniță și la moarte pe cel nevinovat, este părăsit de Dumnezeu și ajunge la spânzurare. Să ne ferim de necredința Iudeilor. Aceia, cunoscând pe adevăratul Dumnezeu, s-au lepădat de El și L-au omorât, iar păgânii necunoscând pe Dumnezeu, au crezut în El și îi slujesc. Cei dintâi au murit pentru a lor necredință, cei din urmă sunt vii prin credință. Deci, să nu-L răstignim a doua oară pe Hristos pentru păcatele noastre. Căci de câte ori păcătuim, îl răstignim.
Să fugim, de asemeni, de lepădarea lui Petru. Acela s-a lepădat de Hristos că s-a temut, s-a lepădat că s-a mândrit, s-a lepadat că s-a încrezut, de trei ori s-a lepădat Petru pentru că de trei ori a călcat omul poruncile lui Dumnezeu. Adam a călcat porunca lui Dumnezeu în Rai, evreii au călcat legea lui Moise în Pământul Făgăduinței și creștinii au călcat poruncile lui Hristos în Legea Darului. Omul, ușor se leapădă de Dumnezeu, uneori cu știință, alteori cu neștiință, se leapădă de Dumnezeu pentru bani, se leapădă pentru pâine, se leapădă pentru cinste pământească, se leapădă de frica de oameni, din necredință sau pentru un trai mai bun. Noi însă, ca de satana să fugim, de acest mare păcat. Că mai bine să murim de foame cu Hristos decât să trăim fără Hristos, cu diavolul.
Deci să vedem înca o dată Sfânta Cruce, să zicem cu toții această mică rugăciune: Închinămu-ne pătimirilor Tale, Hristoase, ajută-ne să vedem și slavită învierea Ta, Amin.
