Epistolele pastorale ale Sfântului Ierarh Nectarie

Anul 2012 este anul declarat de către Patriarhia Română “An omagial al Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor”, iar un mare sfânt, vindecător al bolnavilor, este Sfântul Ierarh Nectarie din Egina.
 

Vă prezentăm câteva fragmente din cartea “Sfântul Nectarie din Egina, Făcătorul de minuni”, scrisă de Monahul Teoclit Dionisiatul, în care îl vom descoperi pe Sfântul Nectarie prin una din epistolele sale scrise, pe când se afla la Rizarios, maicilor și ucenicelor nou întemeiatei mănăstiri din Egina. În această epistolă vom găsi marea dragoste a păstorului pentru turma sa duhovnicească prin grija de tămăduire a sufletului și a trupului.
 

“Am numit aceste epistole “pastorale” pentru că au fost scrise cu grija păstorului pentru turma sa duhovnicească și pentru că în ele Părintele se referă la o mulțime de lucruri. Linia pe care o urmează este cea pastorală. Se referă, de asemenea, și la probleme ale vieții monahale. În aceste scrisori dumnezeiscul nostru Părinte nu dă doar îndrumări duhovnicești unor creștini, ci dă învățături, sfaturi și face educație monahală unor începătoare. Acest motiv a lucrat ca un resort, făcându-l să-și dezvolte părerile născute din experiența sa duhovnicească luminată.
 

Cu toate acestea existau destule posibilități pentru sfințitul lor Părinte și pastor ca să le descopere cea mai înaltă dintre virtuți, deosebirea binelui de rău, cea care a fost sarea gândurilor și a faptelor sale. Cu lumina deosebirii a dezlegat toate problemele semenilor săi, a modelat caractere și a zidit suflete. În vreme ce el însuși era un monah desăvârșit cunoscător prin lucrarea Duhului Sfânt a “tainelor cerurilor”, le exersa pe maici în lucruri simple și practice, ca să “se curățe” treptat și să dobândească încetul cu încetul putința de a discerne binele de rău și experiența cu cel rău.
 

Ca și marele păstor de oi gânditoare, Apostolul Pavel, Sfântul Nectarie le dădea ucenicelor sale “lapte” și “verdețuri”, păstrând “hrană solidă” și “înțelepciunea” pentru mai târziu, când acestea vor avea “simțurile golite pentru a putea deosebi binele de rău” și vor fi ajuns desăvârșite.”
 

Atena, 7 martie 1905

Fiică preaiubită în Domnul, Ecaterina, bucură-te.
 

Am primit scrisoarea ta și am văzut cum o duceți. Boala ta m-a întristat foarte tare, mai ales că ați răcit din cauza igrasiei din chilie. Mă minunez de ce gânduri aveți. De vreme ce starea chiliei era aceasta, se putea îndrepta cu o sumă mică de bani. De ce nu mi-ați scris să vi-i fi trimis, ca să nu căpătați pneumonie și să vă puneți în primejdie viața? Reținerea și șovăiala voastră pentru un lucru atât de neînsemnat m-au mâhnit. V-ați gândit poate că m-ați fi necăjit dacă-mi spuneați și-mi cereați să fac această cheltuială absolut necesară pentru a vă păstra sănătatea? Ce-ați făcut n-ați făcut bine. Să-mi scrieți acum tot ce ați cheltuit, ca să vă trimit banii. Sănătatea este cel mai însemnat lucru pe care trebuie să-l aveți. În afară de Filio, toate aveți nervii slăbiți și sunteți de plâns, de aceea trebuie să aveți grijă de voi și să vă păziți. Celor ce nu sunt încă desăvârșiți boala nu le aduce nici o sporire. Voi aveți nevoie de sănătate, ca să puteți lucra cele duhovnicești. Aflați că cei ce n-au ajuns să fie desăvârșiți, ca să nu spun cei ce abia au intrat în arenă să lupte, dacă nu au sănătate, repede se istovesc și se dau bătuți, fiindcă le lipsește tăria sufletească, cea care îi întărește pe cei desăvârșiți. Sănatatea celor ce nu au ajuns la desăvârșire este un car ce se mișcă de la sine, făcându-l pe atlet chiar să pună capăt luptei. De aceea vă îndemn să aveți deosebire în toate și cumpătare și vă mai sfătuiesc să fugiți de nevoințele cele mari. Asprimea merge alături, iar nu împreună cu măsurile virtuții. Pe cel ce nu dovedește virtuți înalte, ce râvnește cu invidie a-i întrece pe cei desăvârșiți și voiește a petrece în cea mai aspră nevoire întocmai ca sfinții asceți, îl pândește primejdia semeției și a căderii. Petreceți în smerenia inimii și purtați-vă ca niște ucenici ce nu știu mai nimic, ca să vă acopere pe voi mila lui Dumnezeu.
 

Doresc, ca fiecare să se străduiască a se cerceta pe sine cu smerenie și a chema spre întărire purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Să bage de seama să nu judece sau să osândească sau să o disprețuiască pe cealaltă pentru vreo slăbiciune, fiindcă poate naște întristare, iar întristarea este începutul despărțirii. Dacă vreo soră se scandalizează pentru vreun lucru, s-o spună cu dragoste și fără pretenția de a se opune, dacă vrea să fie ascultată. Dacă nu-și află odihna, să-mi scrie mie și o voi ajuta s-o găsească negreșit.
 

Cele duhovnicești să le căutați, iar cele ale trupului lăsați-le să slujească duhului. Acestea le scriu pentru tine Ecaterina, fiindcă te-ai îmbolnăvit și acum ai nevoie să te întremezi. S-o rogi pe Filio, pentru care din inimă mă rog să se însănătoșească trupește și sufletește, să mearga cu tine, dar și cu Angheliki la medic, să te consulte, ca să vadă dacă nu cumva au mai rămas urme de la răceală. Te rog să asculți de sfaturile medicului. Dacă vă însănătoșiți, veți spori, iar dacă nu, zadarnică vă este osteneala.
 

Postul nu trebuie să vă zdruncine sănătatea, ci să meargă alături de ea, să nu trebuiască să lăsăți pustiul și să vă căutați vindecarea trupului în orașe. Nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu (I Cor. 8,8). Aș dori, dacă tot e vorba să vă întoarceți în orașe, să mâncați mai bine ce găsiți, ca să nu vă primejduiți sănătatea, dar să rămâneți în pustie rugându-vă.
 

Vă trimit cu poșta 60 de drahme pentru chilia ta. I-am dat deja de știre Isidorei să se ingrijească și să-ți trimită banii. Să-l rugati pe meșter să vă spună cât vă costă reparația.
 

Tot cu poșta vă trimit și un flacon de colonie pe care s-o folosiți ca medicament. Medicii recunosc astăzi că un loc mai însemnat îl are colonia în farmacie decât în parfumerie. Să nu cumva să n-o primiți dintr-o prea mare asprime, ci sa vă gândiți că e un medicament. Nici una dintre voi nu poate îndura încă osteneli așa de mari, de aceea nu poate refuza un astfel de leac; surorile nu trebuie s-o descurajeze pe cea care o folosește. Sâ înaintați în smerenia inimii și să vă mărturisiți una celeilalte. Pe toate vă binecuvântez din inimă și doresc să aflu că sunteți sănătoase. Să-i spui lui Hrisanthi că îi voi trimite mamei ei cele cinci drahme până când va găsi din ce să trăiască și până la vară. Cele zece drahme le voi trimite regulat doamnei Eleni Zervoulakou.
 

După Duminica Tomii voi avea grijă să vin să vă vâd.
 

Am aflat ca v-ați tulburat și că v-ați temut nu cumva s-o trimit pe Mosha. Sunteți din cele cu suflet mare și v-a luat-o înainte tulburarea gândului, dar n-ați avut în vedere că n-aș face nici un lucru pe negândite sau care v-ar putea mâhni. Am să vă vestesc dacă o vom trimite, dar aceasta numai văzând cum stau lucrurile la voi, așa că rămâneți liniștite, că știe Domnul.
 

Vă urez să străbateți cu bine și cu sănătate tot Postul Mare. Dat fiind că Ecaterina e bolnavă, dacă nu puteți citi toată slujba, citiți mai puțin și în rest spuneți rugăciuni.
 

Revin la Mosha, pentru că mi-am amintit de Angheliki. Neurastenia ei i se trage de la mașină… mașina, fiindcă de mică a tot lucrat la ea, i-a zdruncinat sistemul nervos și o să ajungă să nu se mai poată ține pe picioare. Domnul Konstantinos Iavopoulos, care e medic, mi-a spus că, după simptome, are reumatism și că la vară trebuie să meargă la băi la Methana. S-a îmbolnăvit de reumatism, fiindcă reumatismul i-a găsit sistemul nervos foarte slăbit. Starea ei m-a făcut să mă gândesc să pun o fată capabilă sa învețe de la Angheliki să lucreze la mașină, ca să lucreze în locul ei. Mă gândeam la Mosha, dar dacă nu o voiți pe ea, atunci cred că altcineva va trebui să înceapă să lucreze la mașină. Pentru Angheliki, dacă mai continuă așa, nu va mai exista vindecare.
 

Vă trimit și un termometru, puțină mentă și chinină. Când îmi scrii, te sfătuiesc să ai în vedere scrisoarea mea și să-mi răspunzi la toate câte trebuie să răspunzi. Vă binecuvântez.
 

Părintele vostru duhovnicesc

Nectarie de Pentapolis