Învierea Domnului

Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră.(I Cor.15:14) De peste 2000 de ani, prin cuvintele Hristos a înviat!, omenirea vestește Învierea lui Hristos, cel mai important eveniment din istorie și nucleul credinței ortodoxe.
 

De ce e atât de importantă Învierea Domnului? Pentru că nimeni, nici înainte, nici după ea, nu a înviat singur. Pentru că Învierea a arătat dumnezeirea Sa, după ce pătimirea I-a arătat, pe deplin, firea omenească. Și pentru că, așa cum a spus părintele paroh Iustin Manta, nimic nu ar avea sens pentru noi, nici dragoste, nici frumusețe, nici înțelepciune, dacă totul s-ar termina la groapă. Învierea dă sens vieții. Este motivul pentru care trăim cu grijă, cu rânduială, cu bucurie, știind că, la final, când inima va înceta să mai bată, ne va aștepta un nou început.
 

Când spunem că Hristos a înviat, credem și în învierea noastră, căci timpul istoriei se scurge spre învierea universală, spre a doua venire a Mântuitorului, pe norii cerului, când toți vor învia.
 

Așadar, Învierea este bucurie și nădejde, lumină și mângâiere. Lumina ei călăuzitoare ne dezvăluie cine suntem, unii față de ceilalți și fiecare față de Dumnezeu. Doar prin celălalt puteam vedea cine suntem. Doar privind spre Hristos vedem unde suntem și unde mergem. Citește mai departe…

Vinerea Mare

Vinerea Mare din Săptămâna Pătimirilor încheie seria slujbelor de seară cu Prohodul Domnului.
 

Dacă vrem cu adevărat să știm cât de mult a iubit Dumnezeu lumea și cât de frumoasă este credința în El, este neapărat necesar să fim, în Vinerea Mare, în biserici!
 

Să cântăm cu toții, cu tristețe, tânguire și durere omorârea și punerea în mormânt a celui care este Viață. Să plângem cu Maica Lui, care își vede Fiul chinuit, mort și îngropat. Să vedem cum răspunde Domnul răutăților fără seamăn – prin iertare. Să ne smerim și să ne cerem iertare ca tâlharul, care a smuls Raiul înainte să moară.
 

Și să ne umplem, totodată, de nădejdea în Învierea Fiului lui Dumnezeu și de nădejdea în viața veșnică, pe care ne-a dăruit-o odată cu scularea Sa din morți.
 

E atâta frumusețe în ortodoxie! Nicio durere nu rămâne fără alinare, nici măcar durerea morții.
 

Căci fiecare durere este însoțită de Dumnezeu, Care în orice amar pune picături de nectar și deznădejdea o preschimbă în speranță dătătoare de viață! Citește mai departe…

Joia Mare

Denia din Joia Mare, denumită Denia celor douăsprezece Evanghelii, poate fi, fără îndoială, o minunată cateheză pentru oricine are nevoie să audă sau să reasculte toate evenimentele din preajma Săptămânii Mari și să se întărească în credință.
 

Căci aceste evenimente, începând cu intrarea Domnului în Ierusalim și până în duminica Învierii, constituie esența mărturisirii noastre. Ortodoxia mărturisește trimiterea în lume a Fiului lui Dumnezeu, acceptarea Sa, de bună voie, a morții pe cruce, apoi Învierea Domnului cea de a treia zi – toate fiind mărturisite odată cu credința noastră în viața veșnică.
 

Despre aceste momente ne vorbesc Sfintele Evanghelii din Joia Mare.
 

Citirea lor, în cadrul deniei, este plină de solemnitate, în atmosfera de adâncă întristare pentru toate pătimirile Mântuitorului: vinderea Sa de către unul dintre ucenici, prinderea, umilințele, bătăile, scuipările, biciuirea și răstignirea. Citește mai departe…

Duminica Floriilor

O Duminică frumoasă și caldă mângâie sufletele celor veniți la Sfânta Liturghie pentru a-L întâmpina pe Domnul. Creștinii aduc ramuri de salcie spre a fi sfințite si mai apoi duse în fiecare casă, ca simbol al Împărăției celei noi, al cărei Împărat nu vine să revendice vreun tron, ci ne deschide Raiul și ne înconjoară cu iubire. Salcia imită gestul plecării smerite în fața Domnului, care a învins păcatul.
 

Osana celui dintru înălțime, binecuvântat ești Cel ce vii întru numele Domnului, o parte din troparul sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim, ne amintește faptul că Mântuitorul este biruitorul morții și Cel care aduce iertarea prin jertfa Sa. Iisus Hristos nu a venit cu o armată, nici cu fală, nici cu mândrie, ci cu smerenie, cu blândețe. Nu S-a mai ferit în a face minuni, a vorbit în fața mai marilor din Templul Ierusalimului, a vindecat, a dojenit, a iertat, a plâns, a sfătuit și a dat omenirii cel mai de preț lucru pe care îl avea: viața. Citește mai departe…

Broșura ”Sfinte Românce canonizate”

În cadrul Concursului Național Catehetic ”FAMILIA – BINECUVÂNTARE A LUI DUMNEZEU ŞI ŞCOALĂ A IUBIRII SMERITE ŞI DARNICE, EDIŢIA A XVIII-A” copii din parohia Sfânta Vineri-Drumul Taberei au realizat broșura cu titlul ”Sfinte Românce canonizate în Anul Omagial al Pastorației Familiei Creștine și Anul Comemorativ al Sfintelor Femei din Calendar (Mironosițe, Mucenițe, Soții și Mame) în Patriarhia Română”, ca parte a Proiectului ”Dați-mi mame creștine și vă voi da Sfinți care să schimbe lumea” (Sf. Ioan Gură de Aur).
 

Cei mici au povestit despre viețile câtorva dintre Sfintele românce: Sfânta Elisabeta de la Pasărea, Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu, Sfânta Cuvioasă Platonida de la Argeș, Sfânta Anastasia, mama Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea și Sfânta Cuvioasă Muceniță Evloghia de la Samurcășești. Iubirea pentru Dumnezeu le-a dat curaj, nădejde, răbdare și smerenie. Sfintele nou canonizate anul acesta au vorbit despre credință acolo unde nu era voie, au dus învățătura ortodoxă acolo unde nu se permitea și au luptat cu vremurile pentru a ține pe Hristos viu în inimile celor din jurul lor. Citește mai departe…