Istoricul Bisericii

Parohia Sfânta Vineri – Drumul Taberei
 

Parohia a luat ființă în urma hotãrârii Consiliului Eparhial, în toamna anului 1998, în urma insistențelor repetate ale credincioșilor din cartierul Drumul Taberei, care erau vitregiți de lipsa lãcãșurilor de cult în acest cartier.
 

Astfel, la inițiativa preotului Nicolae Burlan, a fost adusã o bisericuțã de lemn dezasamblatã din comuna Vicovul de Jos Citește mai departe…

Cateheză cu tema “Despre judecată și osândire”

Miercuri, 1 iulie 2026, începând cu ora 19.00, vă invităm la cateheza cu tema “Despre judecată și osândire”.
 

Vă așteptăm cu drag!

Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Luna iunie în 29 zile: pomenirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

La aceştia care altă pricină mai mare de laudă ar putea cineva să gândească a afla, afară de mărturisirea şi chemarea Domnului?
 

De vreme ce pe unul l-a fericit, şi l-a numit piatră, asupra căruia zice că a întărit Biserica (adică asupra mărturisirii lui); iar pentru celălalt (adică pentru Pavel) a zis că va să fie vas alegerii, şi-i va purta numele Lui înaintea tiranilor şi a împăraţilor. Însă Sfântul Petru era frate lui Andrei cel întâi-chemat, trăgându-se dintr-un oraş mic şi neînsemnat, adică din Betsaida, feciorul lui Iona, din neamul lui Simeon, pe vremea arhiereului Ircan. Trăind cu mare lipsă şi sărăcie, îşi ţinea viaţa cu osteneala mâinilor sale. Murind tatăl său Iona, atunci Simon căsătorindu-se, şi-a luat femeie pe fiica lui Aristobul, fratele lui Varnava apostolul, şi a născut fii, iar Andrei a rămas întru curăţie. Deci pe vremea în care era Ioan la pază în temniţă, mergând Iisus la lacul Ghenizaretului, şi aflând pe Andrei şi pe Petru unde-şi întindeau năvodul şi mrejele, i-a chemat şi îndată au urmat după Dânsul. După aceea propovăduind Petru Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galaţia, Capadocia, Asia şi în Bitinia, s-a pogorât până la Roma. Şi pentru că a biruit cu minunile pe Simon vrăjitorul, împărăţind acolo Nero, a fost răstignit cu capul în jos, precum el însuşi a cerut şi şi-a primit fericitul sfârşit. El era la chipul feţei alb, puţin cam galben, pleşuv şi des la părul ce-i rămăsese, cam crunt la ochi şi roşu, cărunt la cap şi la barbă, cu nasul cam lungăreţ, cu sprâncenele înalte, la vârstă om de mijloc, drept la stat; se pornea îndată împotriva nedreptăţii, din râvnă dumnezeiască. Spre cei ce veneau la pocăinţă era iertător, şi lesne a schimba şi a muta hotărârile şi judecăţile cele mai dinainte. Citește mai departe…

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

Luna iunie în 24 zile: pomenirea Nașterii Sfântului Prooroc Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului.

Soarele cel neapus, Hristos, Mântuitorul nostru, vrând să răsară lumii, şi acum plecând cerurile şi pogorându-Se în pântecele fecioresc cel mai curat decât cerurile, se cădea mai întâi să iasă luceafărul din cea stearpă, adică Sfântul Ioan Inaintemergătorul, ca să meargă înainte, ca un vestitor, propovăduind şi zicând: Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea. Deci, împlinindu-se vremea Sfintei Elisabeta ca să nască, a născut fiu la bătrâneţile sale din pântece sterp, precum de demult Sara a născut pe Isaac. Mai înainte de a naşte Fecioara pe Hristos, a născut cea stearpă, în zilele sale pe Inaintemergătorul lui Hristos, ca acei ce vor vedea naşterea cea peste fire din cea îmbătrânită, să creadă naşterii celei mai presus de fire, care avea să fie din Fecioara cea nenuntită şi să zică în sine: „Puterea cea atotputernică a lui Dumnezeu, Care a dezlegat nerodirea bătrânei, aceea este puternică ca şi pe Fecioara cea neîntinată să o facă maică”.
 

Naşterea cea minunată a Sfântului Ioan a fost înaintemergătoare Naşterii lui Hristos cea minunată. Minunea se aştepta după minune; după maica cea stearpă, Maica cea pururea Fecioară; după naşterea cea minunată a Elisabetei, naşterea cea străină a Fecioarei, pentru că la amândouă maicile, rânduiala naşterii covârşea rânduielile firii, aşa voind Dumnezeu, Căruia toată firea îi este slujitoare ca unui Ziditor. Citește mai departe…

Duminica Mironosițelor

În duminica a treia după Paști, biserica face pomenirea sfintelor femei mironosițe, a femeilor purtătoare de mir, cele care au uns cu miresme trupul Domnului, după răstignirea Sa. Aceste femei nu au fost prezente doar atunci, ele L-au însoțit pe Domnul în activitatea Sa de propovăduire, dăruind grijă, timp și jertfelnice.
 

Sunt cunoscute numele câtorva dintre ele: Maria Magdalena, cea care L-a văzut prima pe Hristos Cel înviat, Sfânta Salomeea, Sfânta Maria lui Cleopa, Sfânta Ioana, Suzana, Maria lui Iacov, dar și surorile lui Lazăr cel înviat, Marta și Maria.
 

Ne-am putea întreba, pe bună dreptate, dacă mai au ceva în comun femeile din ziua de azi cu femeile mironosițe. Dacă s-ar mai găsi azi, în această lume alandala, femei mironosițe?
 

Credem că da, dacă le raportăm la zilele noastre, nu la cele în care au trăit și dacă ne gândim la mironosițe nu ca la acele femei de acum 2000 de ani, ci ca prototipuri ale femeilor creștine.
 

Ce au arătat femeile mironosițe? Dragoste, disponibilitatea de a-I sluji lui Hristos, smerenie, ascultare, asumare, dedicare. Citește mai departe…

Premierea Concursului “Lumina Învierii – Bucuria inimii” (Ediția a XI-a)

Concursul “Lumina Învierii – Bucuria inimii”, organizat la Parohia Sfânta Vineri – Drumul Taberei, reprezintă un prilej deosebit pentru copii și tineri de a-și exprima credința, sensibilitatea și creativitatea în perioada Sfintelor Sărbători de Paști, oferindu-le ocazia de a reflecta, prin artă și cuvânt, asupra semnificației Învierii Domnului.
 

În cadrul concursului, micii creștini pot participa la trei secțiuni: creație artistică, creație literară și creație media, fiecare lucrare ilustrând simboluri și trăiri legate de speranță, iubire și renaștere spirituală. Organizarea acestui concurs în cadrul bisericii subliniază legătura profundă dintre educație și valorile creștine, încurajând copiii să descopere frumusețea credinței și să o exprime într-un mod personal și autentic. Prin participare, aceștia nu doar că își dezvoltă talentul artistic, ci și își întăresc legătura cu tradițiile și spiritualitatea românească.
 

Festivitatea de premiere a Concursului “Lumina Învierii – Bucuria inimii” a avut loc în Duminica Sfintelor Femei Mironosițe. Fiecare lucrare a fost apreciată pentru originalitate și sensibilitate, iar copiii au fost încurajați să continue să-și exprime credința și emoțiile. Copiii au fost recompensați cu diplome și câte un mic dar. Citește mai departe…

Învierea Domnului

Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră.(I Cor.15:14) De peste 2000 de ani, prin cuvintele Hristos a înviat!, omenirea vestește Învierea lui Hristos, cel mai important eveniment din istorie și nucleul credinței ortodoxe.
 

De ce e atât de importantă Învierea Domnului? Pentru că nimeni, nici înainte, nici după ea, nu a înviat singur. Pentru că Învierea a arătat dumnezeirea Sa, după ce pătimirea I-a arătat, pe deplin, firea omenească. Și pentru că, așa cum a spus părintele paroh Iustin Manta, nimic nu ar avea sens pentru noi, nici dragoste, nici frumusețe, nici înțelepciune, dacă totul s-ar termina la groapă. Învierea dă sens vieții. Este motivul pentru care trăim cu grijă, cu rânduială, cu bucurie, știind că, la final, când inima va înceta să mai bată, ne va aștepta un nou început.
 

Când spunem că Hristos a înviat, credem și în învierea noastră, căci timpul istoriei se scurge spre învierea universală, spre a doua venire a Mântuitorului, pe norii cerului, când toți vor învia.
 

Așadar, Învierea este bucurie și nădejde, lumină și mângâiere. Lumina ei călăuzitoare ne dezvăluie cine suntem, unii față de ceilalți și fiecare față de Dumnezeu. Doar prin celălalt puteam vedea cine suntem. Doar privind spre Hristos vedem unde suntem și unde mergem. Citește mai departe…