03.05.2021

Vinerea Mare

210430-Vinerea-Mare-61

Azi, în ultima zi a lunii aprilie, o zi caldă și senină, în Biserica Ortodoxă s-a săvârșit Denia Prohodului Domnului. Această zi de vineri din Săptămâna Sfintelor Pătimiri este cea mai tristă de pe tot parcursul anului bisericesc, fiind ziua răstignirii Mântuitorului Hristos, zi de post negru și de petrecere în rugăciune. Azi, credincioșii trec de pe sub Sfântul Epitaf, așezat în mijlocul bisericii, în semn de aducere aminte a celor trei zile petrecute de Domnul în mormânt.
 

Denia din Vinerea Mare sau Denia Prohodului Domnului este slujba de înmormântare a Mântuitorului Iisus Hristos. Vinerea a fost răstignit pe cruce și tot vinerea a fost pus în mormântul nou, cel săpat în piatră, al lui Iosif din Arimateea.
 

Această slujbă este iubită de toți credincioșii, căci este specială prin unicitate, prin simbolistica gesturilor rituale de pe parcursul ei, prin cântări și prin atmosfera sobră, tristă, de însoțire a Domnului în mormânt, însă, totodată, prevestitoare a slăvitei Sale Învieri. Îmbrăcați în haine cernite, oamenii vin să-L prohodească pe Domnul, fiindu-i alături așa cum nu i-au fost cei de un neam cu El, care L-au răstignit.
 

Cântarea prohodului îi aparține Sfântului Ioan Damaschin și cuprinde trei stări, ce se cântă pe trei glasuri diferite. Versurile prohodului sunt pline de încărcătură. Sunt pline de durere și de tristețe față de patimile și suferințelor Domnului Hristos, sunt pline de părere de rău și revoltă pentru vinderea Sa de către Iuda Iscarioteanul, pentru părăsirea Sa de către toți și pentru răutatea fără margini cu care a fost răsplătită iubirea Sa de oameni. Suferim alături de Maica Domnului, mielușeaua care își vede Fiul pironit pe cruce.
 

Ne bucurăm pentru întoarcerea tâlharului celui de-a dreapta, care devine cetățean al Raiului. Și iarăși ne bucurăm, căci crucea prevestește Învierea, așa cum prezisese Mântuitorul, că a treia zi va învia.
 

După terminarea celor trei stări urmează Binecuvântările Învierii, apoi scoaterea Sfântului Epitaf, purtat de preoți, cu care se înconjoară biserica. Scoaterea Sfântului Epitaf reprezintă pogorârea Domnului de pe cruce și punerea Sa în mormânt, iar Sfântul Epitaf reprezintă Însuși trupul Mântuitorului.
 

In timp ce înconjoară biserica, credincioșii cântă Mergi la Cer și Te așează lângă Tatăl Creator, cântare ce conține toată credința noastră că Domnul nu rămâne în mormântul rece, ci înviază și merge la Tatăl Ceresc. Intrarea credincioșilor în biserică se face pe sub Sfântul Epitaf, apoi acesta este pus pe Sfânta Masă.
 

Sfârșitul slujbei îi așează pe toți credincioșii într-o stare de așteptare plină de pace. Noi știm că Hristos cel răstignit, pe care L-am petrecut acum la mormânt, va învia a treia zi, lăsând mormântul gol și prefăcându-ne tristețea în bucurie.