Sfântul Ierarh Antim Ivireanul
Luna septembrie în 27 zile: pomenirea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești.
Vistierie de daruri, ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, acest trimis a lui Dumnezeu pământului românesc din îndepărtata Ivirie (Georgia) nu a îngropat nici un talant din câți i-au fost dăruiți de Dumnezeu și pe toți, ca o slugă bună și credincioasă, i-a înmulțit.
Însemnându-l la botez cu numele Sfântului Apostol Andrei, părinții săi, Ioan și Maria, l-au crescut în evlavie și dreaptă credință. Ocrotit fiind de Bunul Dumnezeu în robia turcească în care a căzut, tânărul Andrei își arată de timpuriu ascuțimea minții, deprinzând cu ușurință limbile greacă, turcă, slavă veche, arabă, iar mai târziu și limba română. După mărturiile vremii, se pare că, după ce a scăpat din robia turcească, a trăit în preajma Patriarhiei de la Constantinopol, unde a învățat arta sculpturii în lemn, pictura și broderia.
Către anul 1690, evlaviosul voievod, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu, îl aduce la București, unde, după ce îl învață meșteșugul tiparului în tipografia domnească de la episcopul Mitrofan, se mută la Mănâstirea Snagov, unde întemeiază o nouă tipografie. Aici a supravegheat cu neobosită râvnă tipărirea a 63 de carți (din care 38 lucrate de el însuși), în diferite limbi: română, greacă, arabă, georgiană.
Pentru virtuțile și viața sa curată a fost ales mai întâi stareț la Mănăstirea Snagov, apoi episcop la Râmnic și nu mult după aceea, mitropolit al Țării Românești. Cu ajutorul și harul lui Dumnezeu cel Atotputernic, cu blândețe și necruțând nici o osteneală, și-a păstorit clerul, călugării și credincioșii cărora le-a ridicat noi sfinte lăcașuri sau le-a reînnoit pe cele stricate de vreme. Mărturie despre această lucrare stă ctitoria sa, Mănăstirea Antim din București, cu hramul Tuturor Sfinților, pe care, cu darurile ce i le-a hărăzit Dumnezeu, a zidit-o, împodobind-o cu alese sculpturi și înzestrând-o cu o tipografie. O altă lucrare laudabilă a marelui ierarh a fost înființarea de școli fără plată pentru copiii săraci.
Smerit și convins fiind că numai datorită Milostivului Dumnezeu a ajuns vas al lucrării dumnezeiști, Sfântul Ierarh Antim priveghea “cu osârdie și fără de lene, ziua și noaptea și în tot ceasul pentru folosul și mântuirea tuturor de obște”, învațându-i și îndreptându-i pe toți “cu frica lui Dumnezeu pe calea cea dreaptă”. Podoabă a cărturarilor și dulce grăitor al înțelepciunii dumnezeiești în graiul românesc, Sfântul Ierarh Antim a adăpat poporul însetat de credință prin cuvântul său de învățătură, lăsând Bisericii noastre marele tezaur literar și teologic cuprins în Didahiile și predicile sale.
În toamna anului 1716, la porunca turcilor, Sfântul Ierarh Antim a fost închis, caterisit și trimis în surghiun pe nedrept la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai. Nesocotindu-i-se toate câte cu harul lui Dumnezeu a izbândit, el “a fost depărtat de toată lucrarea și rânduiala arhierească, dezbrăcat de harul divin și scos din catalogul arhieresc”.
Pus sub paza necredincioșilor ostași turci, sfântul a fost chinuit fără milă și omorât prin tăierea trupului, care a fost aruncat apoi în apele Tungiei, un afluent al râului Marita, în sudul Dunării. Așa s-a săvârșit de moarte mucenicească Sfântul Ierarh Antim, Mitropolitul Țării Românești, a cărui pomenire rămâne înscrisă pentru veșnicie în cartea Bisericii și a neamului românesc.
Abia după 250 de ani, în anul 1966, Patriarhia ecumenică a anulat nedreapta sentință de caterisire dată asupra marelui Ierarh Martir Antim Ivireanul. Iar proclamarea lui oficială ca Sfânt de către Sfântul Sinod în 1992 a venit, apoi, ca o mărturie firească a prețuirii și a recunoștinței poporului creștin ortodox român pentru viața și lucrarea Sfântului Antim închinate Domnului Hristos și Bisericii Sale.
Tropar: “Sfinte Părinte Ierarhe Antim, cu vrednicie ai rânduit păstori și învațători turmei tale și cu înțelepciune dumnezeiască ai revărsat asupra acesteia râurile sfintelor cuvinte. Viața ai pus-o pentru păstoriții tăi și cununa muceniciei ai dobândit de la Hristos, Dumnezeu, pe care roagă-L, Sfinte Ierarhe Antime, să dăruiască pace și mare milă celor ce săvârșesc sfântă pomenirea ta.”
