Prohodul Maicii Domnului

Cea mai importantă sărbătoare închinată Fecioarei Maria – Adormirea Maicii Domnului – mai este numită în popor și Paștile de vară, ea adunând în biserici foarte mulți credincioși, aproape ca în ziua Învierii.
 

În ajunul acestui mare praznic se cântă, în biserici, Prohodul Maicii Domnului, slujbă străveche a Bisericii, întocmită după rânduiala Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos.
 

Prohodul Maicii Domnului a fost compus de imnograful Manuel din Corint la începutul secolului al XVI-lea și a pătruns în spațiul nostru românesc datorită traducerii sale în limba română, făcută de Ion Pralea.
 

Adunați în jurul epitafului ce reprezintă adormirea Maicii Domnului, credincioșii parohiei noastre au cântat Prohodul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, într-o atmosferă de rugăciune plină de evlavie.
 

Deși este o cântare de îngropare, ea nu exprimă durere pentru adormirea Maicii Domnului, ci bucuria că se va muta la cer și se va întâlni cu Fiul ei Cel iubit:
Cine, dar, va spune
Bucuria multă,
Ce-a cuprins pe Maica Domnului Iisus,
Când i s-a vestit mutarea ei la cer?
 

Cântările amintesc de Prohodul Domnului, cu care se aseamănă, prin cele trei stări, cântate fiecare pe linia melodică specifică, dar și prin procesiunea în jurul bisericii, cu cele patru opriri însoțite de câte o ectenie.
 

După procesiune, toți credincioșii s-au închinat și au trecut pe sub Sfântul Epitaf, la intrarea în biserică. Apoi, Sfântul Epitaf a fost așezat pe Sfânta Masă, unde va rămâne până la Odovania praznicului (23 august).
 

Cei adunați la această priveghere se aseamănă Sfinților apostoli, veniți de la margini și adunați la Ghetsimani pentru a îngropa, în cântări, trupul Fecioarei, cum frumos spune cântarea bine cunoscută.
 

Minunea din grădina Ghetsimani din Ierusalim este o mărturie a sfințeniei Fecioarei Maria, dar și o dovadă a faptului că ea este Născătoare de Dumnezeu. Căci cea care a purtat Viața nu putea fi lăsată stricăciunii, ci trebuia să fie mutată cu trupul la cer.
 

Prin mutarea sa la ceruri, Maica Domnului devine rugătoare pentru întreaga Biserică, așa cum citim la slujba Acatistului: Bucură- te cea plină de har, care întru adormirea ta nu ne lași pe noi.
 

(Text de Mădălina-Florina Andreescu)