16.03.2021

Postul cel Mare

210318-Canonul-Cel-Mare-32

De astăzi, credincioșii ortodocși au intrat în Postul Mare, perioadă de urcuș trupesc și duhovnicesc spre Înviere. Început după Duminica Izgonirii lui Adam din Rai sau Duminica Iertării, postul de dinaintea Sfintelor Paști durează șase săptămâni, plus Săptămâna Mare sau Săptămâna Sfintelor Patimi ale Mântuitorului Hristos.
 

Sfinții Părinți au numit această ultimă duminică din perioada Triodului, Duminica Iertării, pentru a arăta că nu poți intra în post dacă nu ești împăcat cu semenii, după cum Însuși Mântuitorul a spus: Că de veți ierta oamenilor greșelile lor, ierta-va și vouă Tatăl Cel ceresc; Iar de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre (Matei 6, 14-15).
 

Iată prima treaptă a postului: iertarea, cea care ne apropie de Dumnezeu și ne eliberează sufletele.
 

De ce trebuie să postim?
 

Pentru că și Domnul Hristos a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți.
 

Postim din iubire față de Dumnezeu, ca ofrandă pentru iubirea și purtarea Lui de grijă față de noi, ca mulțumire pentru toate binecuvântările de la El, care ne îmbogățesc viața. Postim pentru a ne pregăti – prin curățire si înfrânare de la rău, de la păcate, de la plăceri și gânduri deșarte – de împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos cel Răstignit și Înviat.
 

Cum trebuie să postim ne învață tot Mântuitorul:
Iar voi când postiți nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își întunecă fețele ca să arate oamenilor că postesc (Matei 6, 16). Iar tu, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este în ascuns. Iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție (Matei 6, 17-18).
 

Așadar, postim nu pentru oameni, ci pentru Dumnezeu, ținem post cu discreție și smerenie, nu cu mândrie și ostentație. Postim de la mâncare și de la alte desfătări trupești, dar postim și cu inima și cu gândul, căci prin post slăbim trupeşte, dar sporim duhovniceşte, spune Sfântul Vasile cel Mare.
 

Starețul Tadei spune că Postul nu stă atât în înfrânarea de la mâncare, cât în înfrânarea de la gânduri necurate – să postim de gânduri!
 

Sfântul Teofan Zavorâtul ne îndeamnă ca, în perioada postului, să mărim pravila de rugăciune, să stăm de vorbă mai mult cu Dumnezeu, să citim cărți duhovnicești. Rugăciunea și postul trebuie să fie însoțite de fapte bune și de milostenie pentru a fi deplin primită de Dumnezeu jertfa noastră.
 

Părintele Alexander Schmemann numește Postul Mare o școală a pocăinței la care orice creştin se cuvine să participe în fiecare an, pentru a‑şi adânci credinţa, pentru a‑şi reevalua şi, dacă este posibil, a‑şi schimba viaţa. Este un minunat pelerinaj la sursele adevărate ale credinţei ortodoxe – o redescoperire a căii ortodoxe în viaţă.
 

Așadar, să ținem acest Post Mare cu toată ființa noastră, spre slava lui Dumnezeu și spre folosul nostru sufletesc, pregătindu-ne să ne aducem vase curate, în care Hristos să învieze iar.