03.05.2021

Joia Mare

210429-Joia-Mare-35

Joia Mare din săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului este plină de evenimente cutremurătoare.
 

Două dintre acestea s-au întâmplat în cadrul Cinei celei de taină. Domnul Hristos a spălat picioarele ucenicilor Săi ca o preînchipuire a Tainei Sfintei Spovedanii, apoi a instituit Sfânta Euharistie, când Mântuitorul le-a întins pâine și vin, rostind cuvintele pe care le rostesc preoții de peste 2000 de ani, la Sfânta Liturghie: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu, Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi.
 

După cină, ucenicul care a întins cu El în blid s-a dus să-L vândă. Este înfricoșătoare această vânzare! Cum cel ce a fost spălat pe picioare și a fost împărtășit de Domnul L-a vândut?! Ce se va fi întâmplat în sufletul lui de a ales să-L vândă pe Învățătorul? Ni-l putem închipui, cu ochii minții, cum aleargă în noapte, cu ochii tulburi, cu sufletul împietrit, să-și ia plata vânzării, cei 30 de arginți blestemați, prețul Celui neprețuit, și să stabilească semnul recunoașterii. Nu mai este el, ci satana este în el, iar ceea ce are de făcut, face până la capăt.
 

În același timp, în grădina Ghetsimani, un loc aflat la aproape 1,5 km de Ierusalim, unde obișnuia adesea să se reculeagă, Mântuitorul merge iar cu ucenicii Săi. Îi alege pe Petru, Iacob și Ioan să intre cu el, iar pe ceilalți îi lasă la intrare. Lor le mărturisește că întristat de moarte Îmi este sufletul. Când ucenicii dorm, în loc să privegheze alături de El, Domnul se roagă cu lacrimi de sânge: Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești! (Matei, 26: 39).
 

Firea omenească a Domnului își arată frica în fața morții despre care știe că va urma. Paharul, simbolul suferințelor omului, este acceptat de Mântuitorul, iar cuvintele Sale, Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești!, devin emblematice pentru toate veacurile ce vor urma. După ce se roagă de trei ori și este întărit de un înger trimis de Dumnezeu, Mântuitorul se ridică și merge la ucenici.
 

În scurt timp, în acea noapte înspăimântătoare, se apropie vânzătorul, însoțit de ostași înarmați cu sulițe, săbii și făclii. Cu un sărut vinde pe Fiul Omului.
 

Toate aceste evenimente sunt relatate de cei patru evangheliști și se citesc la Denia celor 12 Evanghelii sau Denia din Joia Mare.
 

Credincioșii ascultă cu inimi tremurânde toate prin câte a trecut Domnul, ca să ne izbăvească pe noi. Se cutremură și se înspăimântă alături de El, văzând teribila vânzare, prinderea Sa, ca și cum ar fi fost un răufăcător, și chinurile îngrozitoare la care a fost supus și pe care le-a purtat de bunăvoie, cu nesfârșită răbdare.
 

După primele cinci pericope evanghelice, părintele scoate din altar Sfânta Cruce, purtând-o în spate până în mijlocul bisericii, așa cum Mântuitorul își va fi cărat a doua zi crucea, spre Dealul Golgotei. Crucea rămâne în mijlocul bisericii spre sărutare și cinstire, iar credincioșii o împodobesc cu flori și pânze, închipuind giulgiurile în care a fost înfășurat Domnul, după moartea Sa pe cruce. Astăzi a fost spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape, rostește părintele, și toți se înfioară. Scoaterea Sfintei Cruci din altar, care reprezintă cerul, iar așezarea ei în naosul bisericii, care simbolizează lumea, reprezintă ieșirea Fiului lui Dumnezeu din slava dumnezeiască și venirea Sa, în istorie, în lume.
 

Participând la Denia din Joia Mare retrăim toate pătimirile Domnului și înțelegem, încă o dată, că am fost răscumpărați cu preț de sânge și că suntem datori să răspundem acestui dar neprețuit împlinind porunca Domnului și iubindu-ne unii pe alții.