04.04.2021

Duminica a 3-a din Post, a Sfintei Cruci

210404-Duminica-Sfintei-Cruci-1
 

În duminica a treia din Postul Mare Sfinții Părinți au rânduit scoaterea Sfintei Cruci în mijlocul bisericii spre închinare și cinstire, amintind pe de o parte de Pomul Vieții din mijlocul Raiului, de care dorim să ne bucurăm, iar pe de altă parte de șarpele înălțat în pustie, către care priveau cei care erau mușcați de șerpii veninoși și trăiau. Asemenea acelora, creștinii mușcați de diavol prin diferite patimi privesc spre Hristos cel răstignit și trăiesc.
 

Crucea era, în trecut, până la venirea Mântuitorului, doar un instrument de tortură, căci cei mai mari răufăcători primeau moarte pe cruce, înfricoșătoare prin chinul prelungit și supusă oprobiului public. Însă Hristos a convertit semnificația ei, crucea devenind altarul Său de jertfă. Pentru împăcarea omului cu Dumnezeu, Fiul Lui Dumnezeu a primit moartea pe cruce, răstignirea. Crucea este simbolul creștinismului pentru că pe cruce Iisus Hristos a arătat cât de mult iubește Dumnezeu lumea, a spus, în predica sa, Prefericitul Părinte Patriarh Daniel. De aceea, când ne închinăm Sfintei Cruci de fapt cinstim pe Hristos cel răstignit pe Sfânta Cruce.
 

Evanghelia zilei de azi, de la Sfântul Evanghelist Marcu, este tulburătoare prin mesajul pe care ni-l transmite. Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape viața și-o va pierde, iar cine își va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-o va mântui.
 

Cuvintele Mântuitorului au avut, atunci când au fost rostite, o semnificație mai greu de dus și de acceptat decât astăzi. Întrucât crucea însemna moarte, cuvintele Sale erau o chemare la moarte asumată, o chemare la oprobiu public, în schimbul urmării Sale. Și au fost atâția oameni care au răspuns acestei chemări! Căci în schimbul pierderii vieții pentru El și pentru Evanghelie, Hristos Domnul promite mântuirea, viața veșnică.
 

Astăzi, lepădarea de sine și luarea crucii au căpătat alt sens, unul figurat. Într-o lume preocupată de sine mai mult ca oricând, în care iubirea de sine a ajuns crez pentru atât de mulți oameni, lepădarea de sine poate părea desuetă și greu de acceptat. De ce ne cere Dumnezeu acest lucru?
 

Ce înseamnă lepădarea de sine? Înseamnă să lepădăm tot ceea ce ne rupe de Dumnezeu, tot ceea ce ne desfigurează și ne îndepărtează de asemănarea cu El, așa cum am fost creați și chemați să fim. Să lepădăm egoismul, lăcomia, mândria, bârfa, răutatea, neiertarea, toate cele care țin de iubirea de sine. Astfel îi facem loc în noi lui Hristos cel înviat, care nu se desparte niciodată de ranile iubirii Sale față de oameni, de crucea iubirii Sale.
 

Și ce înseamnă luarea crucii? Înseamnă asumarea durerilor, a neîmplinirilor, a încercărilor și a eșecurilor noastre și punerea lor la picioarele Domnului, Care ne ajută să le purtăm. Și atunci crucea se face ușoară pentru că nu suntem singuri, ci cu Hristos. Chemarea la asumarea crucii este o chemare la fericire, la bucurie.
 

Crucea ne învață că, fără jertfă, iubirea este doar o formă fără fond. Iubirea reală este să fii pregătit să îți dai chiar viața pentru cel pe care îl iubești. Fericirea celui care iubește este să știe că persoanele pe care le iubește sunt fericite. Iar Dumnezeu este bucuros să știe că cei care-L iubesc sunt fericiți.
 

Să încercăm fiecare să împlinim cuvintele Mântuitorului și, așa cum ne îndeamnă Sfântul Ioan de Kronstadt, referindu-se la Sfânta Cruce, să alerge fiecare cu credinţă şi cu dragoste şi să-L sărute pe ea pe Mântuitorul.