10.01.2022

Boboteaza și Sfântul Ioan Botezătorul

170310-Pictura-Boboteaza-1

Cele două sărbători închinate Mântuitorului și Sfântului Ioan Botezătorul încheie cercul sărbătorilor de iarnă.
 

Boboteaza și Sfântul Ioan deschid noul an calendaristic și îl continuă firesc pe cel bisericesc, cu Botezul Domnului, după Nașterea Sa după trup, din Preacurata Fecioară Maria.
 

Boboteaza, Botezul Domnului, Dumnezeiasca Arătare, este sărbătoarea botezării Mântuitorului de către Ioan. Această sărbătoare îl arată lumii pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, după cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur care spune: Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat.
 

După ce a împlinit 30 de ani, vârsta deplinei maturități la evrei, Iisus a ieșit la propovăduire. El a mers întâi la Iordan, unde boteza Ioan, și S-a lăsat botezat, deși nu avea păcat, arătând prin aceasta că a luat asupra Sa păcatul întregii lumi.
 

Astăzi Cel neplecat se pleacă, spune o cântare din slujba de Sfințire a apei, arătând din nou smerenia Sa. Ioan îl arată iudeilor pe Hristos, care îl așteptau pe Mesia, cel proorocit cu multe veacuri dinainte: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii (Ioan 1, 29).
 

Boboteaza este, totodată, momentul când se arată toate cele trei persoane ale Sfintei Treimi: glasul Tatălui, Fiul întrupat și Sfântul Duh, în chip de porumbel, de aceea mai este numită și Epifanie.
 

Este ziua în care se sfințesc apele și se face aghiazma mare și ziua în care Iordanul își întoarce cursul, curgând în sens invers.
 

Aghiazma mare le este, celor ce vor gusta și se vor stropi cu dânsa, spre sfințire, spre vindecarea trupurilor și spre binecuvântare.
 

Viața Sfântului Ioan, Botezătorul Domnului, este tulburătoare prin sfințenia sa.
 

S-a născut pe când părinții lui erau de 80 de ani, iar ca vârstă a fost mai mare cu șase luni decât Mântuitorul. Deși minunată, nașterea lui a fost firescă, iar când tatălui lui, prorocul Zaharia, i-a fost greu să creadă vestea îngerului, că soția lui, Elisabeta, va zămisli prunc la bătrânețe, a rămas mut până în ziua în care i-au pus numele copilului, adică, după obiceiul evreiesc, în a opta zi după naștere.
 

Viata Sa a fost foarte aspră, trăind în pustiu până la vârsta de 30 de ani, hrănindu-se cu miere sălbatică, foarte amară la gust, și cu muguri de copac. Îmbrăcămintea era din păr de cămilă, legată cu o cingătoare.
 

Ioan n-a fost mărturisit de un proroc, ci de însuși Dumnezeu. A fost Prorocul, Botezatorul și Înaintemergatorul Domnului, mucenic și înger în trup, de aceea este reprezentat în icoane cu aripi de înger.
 

(Text de Mădălina-Florina Andreescu)